2

“Ziditi-va unii pe altii”

.

Unknown
Zidirea unei case este o treaba serioasa. In viata mea am ajutat si la construirea de case si la demolarea lor. Ca sa ridici o casa iti trebuie pricepere, dar sa o darime poate oricine.

Nu toti oamenii pot fi constructori. Iti trebuie timp, forta si pricepere. Se cere multa munca, dar cind totul este gata, simti in suflet un sentiment de satisfactie si de mindrie.

Sa darimi nu este greu. Oricine poate lua un ciocan si o ranga si foarte curind, dintr-o mare constructie nu mai ramin decit bucati de moloz si surcele. N-am vazut inca pe nimeni care sa fi fost laudat pentru priceperea cu care a demolat o casa.

In 1896, dupa mii de ore in munca, studiu si experimentari, Henry Ford a construit primul sau model de automobil. Ceva mai tirziu, Ford a produs “Modelul T”, o masina cu performante medii, suficient de ieftina ca sa poata fi cumparata de majoritatea americanilor. Inainte de aparitia acestui tip, masina fusese un articol de lux rezervat doar celor bogati. Prin munca sustinuta si ingeniozitate, Henry Ford “a pus America pe roate”. Straduintele lui au propulsat omenirea spre realitati nemaiintilnite.

Pustiul anonim care-si ingrijeste plin de dragoste ciinele realizeaza si el ceva: isi cistiga un prieten. Celalalt pusti, neastimparatul care arunca pisica de la etaj ca s-o vada cazind mereu in picioare, nu cladeste, ci darima: pierde simpatia pisicii si-si face un dusman.

Credinciosii in Dumnezeu trebuie sa se deprinda sa cladeasca! Ei sint copiii Creatorului acestui univers! In Biblie, o asemenea atitudine este exprimata astfel: “Ziditi-va unii pe altii”.

“Asadar, sa urmarim lucrurile care duc la pacea si zidirea noastra” (Rom. 14:19).

O alta chemare la edificarea altora o gasim in Romani 12:1,2: “Noi, care sintem tari, sintem datori sa rabdam slabiciunile celor slabi, si sa nu ne placem noua insine. Fiecare dintre noi sa placa aproapelui, in ce este bine, in vederea zidirii altora”.

A zidi pe cineva inseamna a edifica, a construi, a intari, a imbunatati, a desavirsi mental sau moral.

Celor credinciosi le-a fost incredintata o sarcina serioasa si importanta, dar, de multe ori, aceasta lucrare este trecuta cu vederea. In loc sa ne zidim unul pe celalalt, cautam sa ne demolam unul pe celalalt. In loc sa ne aplecam in slujire, ne calcam in picioare unul pe celalalt, cautind sa ne cataram fiecare pe cadavrul altuia. Neputind sa ne inaltam, ii tragem cu furie pe ceilalti in jos, injosindu-i si murdarindu-i cu noroi. Asemenea preocupari nu sint demne de lauda.

Dumnezeu ne vrea preocupati cu zidirea altora, iar noi ii “zidim” cam tot asa cum si-a zidit mesterul Manole nevasta in peretii manastirii.

Ar trebui sa ne preocupam ca toti cei din jurul nostru sa urce in fiecare zi cu o treapta mai sus in procesul lor de apropiere de Dumnezeu. Cind eram copil la tara, aveam un ciine pe care-l chemam: Fido. Eram prieteni buni si mergeam pretutindeni impreuna. Ajutat de bunavointa lui, l-am invatat pe Fido sa faca tot felul de lucruri pe care un ciine obisnuit nu le putea face. Unul dintre aceste lucruri era sa se catere impreuna cu mine pe scara surei. Il asezam binisor inaintea mea cu picioarele pe prima treapta si-i spuneam: “Sus, Fido, sus!” La indemnurile mele, el salta tremurind tot pe treapta urmatoare. Ca sa nu-i fie frica, ii sprijineam picioarele din spate si-i repetam mereu: “Foarte bine, Fido. Hai ! Mai sus, mai sus!” si tot asa, treapta cu treapta, sprijinindu-l mereu de la spate, Fido al meu ajungea sus si ne cuibaream impreuna in finul surii.

Acesta este lucrul pe care doreste Dumnezeu sa-l facem si noi unul pentru celalalt. Trebuie sa invatam sa ne sprijinim mereu de la spate si sa ne ajutam unul pe celalalt sa urcam mai sus, si mai sus, cu fiecare experienta a vietii noastre. A edifica pe altul inseamna a te preocupa ca el sa urce pe scara inaintea ta. Cu cit urca el mai sus, cu atit te inalti si tu insuti. Iti poti inchipui ce giganti duhovnicesti am deveni daca am sti sa ne edificam unii pe ceilalti? “De aceea, mingiiati-va si intariti-va unii pe altii, cum si faceti in adevar” (1 Tes. 5:11).

Fii un om al mingiierii

S-ar putea ca cineva sa creada ca ceea ce face el este neimportant si plicticos; s-ar putea ca el sau ea sa-si fi pierdut tot cheful si sa nu mai aibe nici o tragere de inima. Atunci este momentul ca sa treci la treaba si sa ii suporti cu toata inima. Cauta cuvinte de apreciere. Subliniaza importanta si calitatea lucrarii lor. Nu arata ca ceea ce faci tu este mult mai important si mai vrednic de cinste. Spune o vorba buna si vei culege curind roadele. Obisnuiam sa stau plictisit la rind la cantina ca sa-mi primesc portia de mincare. Am observat ca toti erau cam plictisiti, dar ca cea mai plictisita si mai acra era bucatareasa care ne aseza mincarea in farfurie. Cind am ajuns in dreptul ei, i-am zimbit si i-am spus: “Vai ce coafura frumoasa ai astazi! Ce cinste am eu sa fiu servit de o doamna asa de eleganta! Multumesc frumos”. Care credeti ca a fost rezultatul cuvintelor mele? Am lasat in urma mea o femeie fericita, iar eu am plecat din fata ei cu o farfurie mult … mai plina ca a celorlalti! Politetea este rasplatita.

Daca stai de vorba cu un constructor, respecta-l. Cine aseaza un acoperis deasupra capului altora este un om vrednic.

Daca stai de vorba cu un taran, multumeste-i ca prin el da Dumnezeu de mincare lumii.

Daca stai de vorba cu o sora de la spital, multumeste-i ca prin miinile ei da Dumnezeu alinare celor aflati in suferinte. (Fratele {urmbrand se afla internat in spitalul din Fullerton si era ingrijit de o infirmiera negresa. Intr-o dimineata, fratele i-a zis: “stii ca scrie despre tine in Biblia mea?” Mirata, femeia a crezut ca glumeste, dar l-a intrebat cu un zimbet: “Unde?” “Vino sa-ti arat!” si fratele i-a citit din Cintarea Cintarilor lui Solomon: “Sint neagra, dar sint frumoasa, fiice ale Ierusalimului, cum sint corturile Chedarului, si cum sint covoarele lui Solomon” (C.C. 1:5). Dupa aceasta, fratele a adaugat: “Sint fericit sa fiu ingrijit de cineva care este pretuit asa de mult de Dumnezeu. Probabil ca nici un pacient nu s-a bucurat vreodata de mai multa atentie ca fratele nostru, dupa ce a rostit aceste cuvinte. Putina atentie si pretuire, au dat sens si frumusete unei rutine de fiecare zi.)

Daca stai de vorba cu un tata preocupat de impotrivirile fiului sau adolescent, spune-i ca te rogi pentru el si ca ai toata increderea ca Dumnezeu a dat acel copil pe miini bune. Spune-i ca toti copiii ar trebui sa aibe un asemenea tata.

Daca vizitezi o mama obosita sa tot aseze lucrurile aruncate de copiii ei prin toata casa, ajut-o sa se vada ca impingind in sus pe scara pe aceia care vor fi o binecuvintare in lumea de miine.

Tatal meu avea un siloz vechi si prapadit pe care-l indesa cu grine in fiecare toamna. Cu cit era mai mult griu in siloz, cu atit era o presiune mai mare la baza silozului. Imi amintesc ca intr-o toamna, cind toti vecinii ne dadeau o mina de ajutor sa umplem silozul, presiunea dinauntrul lui a devenit prea mare pentru scindurile vechi si silozul a pornit sa se aplece periculos intr-o parte. Imediat, vecinii au sarit cu niste prajini si l-au proptit ca sa stea in picioare. Am inteles inca de pe atunci valoarea “proptelor”.

Ori de cite ori cineva simte presiunea periculoasa a crizelor vietii, trebuie ca ceilalti sa sara in ajutor si sa puna umarul la sprijinirea lui. Ar trebui sa stim ca cel care se clatina are nevoie de sprijin, nu de “un brinci la vale”.

Sint intr-o continua mirare sa observ conversatiile pe care le poarta oamenii atunci cind sint la masa in public. Majoritatea dialogurilor sint distructive: subalterni care-si “demoleaza” seful, credinciosi care-si birfesc fratii si surorile, lucratori care-si batjocoresc colegii, cetateni care-si injura conducatorii politici, etc. Mi-aduc aminte ca odata am asistat la o discutie incendiara in care membrii unei anumite adunari “si-au pus pe rug” predicatorul. O asemenea tendinta este proprie naturii umane decazute, dar trebuie osindita ca neplacuta si mai ales, neprofitabila. Nimeni nu iese mai bun dintr-o astfel de discutie. Nici cele mai noi silozuri nu ar rezista la asemenea presiuni distructive. Asa ceva nu este “propteala”, ci “demolare”.

Nu intimplator Biblia ne indeamna sa ne cenzuram conversatiile: “Vorbirea voastra sa fie totdeauna cu har, dreasa cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fieca-ruia” (Col. 4:6). O vorbire cu har este una care incurajeaza, vazind dincolo de aparentele triste de azi, realizarile bune de miine. O vorbire cu sare este un dialog care impiedica stricaciunea si pastreaza gustul placut, dind farmec vietii.

Cele ingaduite nu sint intotdeauna si de folos

Biblia ne atrage atentia ca anumite lucruri care par bune nu sint intotdeauna spre edificarea altora: “Toate lucrurile sint ingaduite, dar nu toate sint de folos. Toate lucrurile sint ingaduite, dar nu toate lucrurile zidesc” (1 Cor. 10:23).

S-ar putea sa am voie sa fac anumite lucruri, dar facindu-le sa-i ranesc pe altii.

S-ar putea sa imi fie ingaduit sa am anumite lucruri, dar posesia lor sa nu-mi aduca nici un bine.

Orice lucru care nu-mi aduce nici un bine si nu face bine celor din jurul meu nu este un lucru folositor. Unii spun: ” E treaba mea ce fac si ce am. De ce m-ar interesa ce spun altii?” Asta nu este valabil intr-un grup in care fiecare este preocupat de progresul si bunastarea celorlalti. Intr-un astfel de grup, “ce gindesc ceilalti” trebuie sa fie preocuparea noastra numarul unu.

Oare este chiar numai treaba noastra ce fel de muzica ascultam, ce carti citim sau cum ne cheltuim banii? Dumnezeu este impotriva egoismului ingust. El vrea ca tot ce facem sa fie subordonat scopului inalt al construirii Imparatiei Lui in ceilalti. In aceasta problema nu exista neutralitate. “Cine nu aduna cu Christos, risipeste” si “Cine nu este cu El, este impotriva Lui”.

Conversatii care inalta

Discutiile pe care le purtam trebuie sa fie ziditoare. Biblia spune: “Nici un cuvint stricat sa nu va iasa din gura, ci unul bun, pentru zidire, dupa cum este nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud” (Efes. 4:29).

Eu pot spune ca am fost ajutat de vorbele altora. Imi amintesc mai ales de un om in virsta cu care faceam naveta spre scoala la care amindoi eram profesori. Unul din grupul de navetisti punea de obicei cite o intrebare si omul acesta in virsta facea sa ne para calatoria mai scurta, tinindu-ne de vorba cu intimplari si explicatii pline de farmec. Fara sa ne dam seama, eram cu totii niste ucenici in scoala acestui erudit virstnic. Discutiile purtate cu el mi-au ramas adinc in memorie si mi-au influentat mult viata.

(Fratele Sfatcu, presbiterul Bisericii din Iasi, a avut pentru mine un rol asemanator. De multe ori, cind treceam dealul spre Repedea, sau cind ne aflam in drum spre Scinteia, discutiile purtate cu el s-au transformat in veritabile lectii de istorie, botanica , teologie si … viata. Am invatat asa despre rolul galilor in colonizarea orasului Galati si in construirea manastirii Galata; despre specificul florei moldave, despre lucrurile frumoase din Scriptura si despre … multe altele.)

Din pacate, am asistat si la conversatii cu efecte distructive. Am asistat mai ales la dialoguri ironice si la glume taioase care au cauzat rani adinci si dureroase. Nu stiu de ce au unii placerea de a-i lua la “misto” pe altii. De dragul unei vorbe istete cu doua intelesuri, de dragul unei glume reusite, oameni in toata firea i-au calcat in picioare pe ceilalti si au intrat cu cizmele in suflete duioase si sensibile. “Lasa, ba, ca am glumit. Ce, nu stii de gluma?” incearca in zadar sa mai repare ceva dind vina pe lipsa de umor a ascultatorului.

Exista unii predispusi la pesimism. Conversatia cu astfel de oameni nu-ti lasa nici un fel de speranta pentru viitor: tara se duce de ripa, guvernul este corupt, conducatorii Bisericii sint toti corupti si vinduti, iarna este prea frig si vara este prea calduroasa. Cind ploua este pericol de inundatii, cind este senin, sintem amenintati de seceta. Tovarasia unor astfel de oameni te predispune la ulcer.

Altii sint palavragii de profesie. Le place sa-si asculte propria voce si se produc in public cu aceeasi rivna cu care altii dau recitaluri de opera. Din potopul lor de vorbe nu ramii de obicei cu nimic si esti incercat de o chinuitoare plictiseala. Nu in zadar spune Biblia: “Sa nu se tina de basme si de insirari de neamuri fara sfirsit, care dau nastere mai mult la certuri de vorbe, decit fac sa inainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinta” (1 Tim. 1:4), “Fereste-te de vorbariile goale si lumesti; caci cei ce le tin, vor inainta tot mai mult in necinstirea lui Dumnezeu” (2 Tim 2:14).

“Daca invata cineva pe oameni invatatura deosebita si nu se tine de cuvintele sanatoase ale Domnului nostru Isus Christos si de invatatura care duce la evlavie, este plin de mindrie, si nu stie nimic; ba inca are boala cercetarilor fara rost si a certurilor de cuvinte, din care se naste pizma, certurile, clevetirile, banuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricati la minte, lipsiti de adevar si care cred ca evlavia este un izvor de cistig. Fereste-te de astfel de oameni” (1 Tim. 6:3-5).

Daruri pentru zidire

Dumnezeu a dat copiilor Sai daruri duhovnicesti folositoare pentru zidirea trupului lui Christos: “si El a dat pe unii apostoli; pe altii, prooroci; pe altii, evanghelisti; pe altii pastori si invatatori, pentru desavirsirea sfintilor, in vederea lucrarii de slujire, pentru zidirea trupului lui Christos” (Efes. 4:11,12).

Capacitatea de a-i zidi pe ceilalti vine din lucrarea pe care o face Duhul Sfint in inimile noastre. Daca vrei sa fii mai folositor altora, roaga-te Domnului ca El sa-ti daruiasca tot ceea ce ai nevoie. Cauta sa-ti folosesti toate talentele date de Dumnezeu pentru zidirea celor din jur. Spune impreuna cu apostolul Pavel: “si toate aceste lucruri, le spunem, prea iubitilor, pentru zidirea voastra” (2 Cor. 12:19).

Darurile pe care le ai pot fi folosite in multe feluri. Am sa-ti atrag atentia doar asupra citorva sectoare in care ii poti sluji pe altii.

Zideste-i pe ceilalti in Christos Domnul. Imi amintesc de un vinzator care, pe linga ca vindea oua, cauta sa le spuna tuturor clientilor sai si cite ceva despre Christos. Nu stiu citi s-au ingrasat cu ouale lui, dar stiu ca unii isi vor aduce aminte de vorbele lui si in vesnicie.

Zideste-i pe ceilalti in Scripturi. Sint multe probleme in lume si multe intrebari care nu si-au gasit inca raspunsul. Sintem confruntati cu situatii pe care bunicii nostrii nici nu le-au visat. Totusi, problemele fundamentale ale vietii au ramas peste secole aceleasi. Numai Scriptura ne poate spune cine sintem, de unde venim si spre ce ne indreptam. stiinta, cu toate progresele ei, ne poate spune “ce” si “din ce” este lumea. La intrebarea “cine” si “pentru ce” nu poate raspunde insa decit Scriptura. Cauta sa cunosti ce spune Biblia si apoi spune si altora. Nu te bizui pe intelepciunea ta, ci sprijineste-te intotdeauna pe principiile Scripturii, cautind sa memorezi cit mai mult textul Bibliei.

Zideste-i pe ceilalti in valorile familiei. Batjocoritorii de astazi fac glume despre structura traditionala a familiei si despre rolul pe care trebuie sa-l joace mama si tata in viata copiilor. Emanciparea moderna a dus la ruinarea legaturilor familiale. Generatia de acum a pornit cu o rivna nebuna la darimarea temeliei pe care le-a fost cladita propria lor existenta. Parintii care-si neglijeaza astazi copiii ca sa se “distreze”, vor fi batrinii de miine aruncati si parasiti pe paturile azilurilor!

Zideste-i pe ceilalti in edificiul Bisericii. Cladeste respect si suport pentru cei ce se ostenesc in adunare. Oare cind vom invata ca cine critica fara incetare Biserica isi va vedea cu disperare copiii cautindu-si realizarea in alta parte? Nu vorbi cu usuratate despre preoti, pastori si predicatori. Nu face glume proaste pe seama lor. Nu semana vint, ca sa nu ajungi sa seceri furtuna. Da-te pe tine insuti ca exemplu de consacrare fata de cei ce fac parte din familia Domnului.

Zideste prin legaturi personale. Fii prietenos, asculta cu atentie si simpatie, plingi cu cei ce pling si bucura-te cu cei ce se bucura. Cauta-i mai ales pe cei lasati pe margine si cistiga-le prietenia.

Pentru toti cei ce zidesc acum cu rivna este pregatita o reuniune in viitor. Dumnezeu ii va stringe pe toti acasa in cer. Inchipuieste-ti ce minunat va fi unde vor fi toti acestia impreuna! Un Congres al optimistilor, al incurajatorilor si al prietenilor. Va fi ceva din alta lume, ceva atit de minunat ca trupul acesta nu va putea rezista. Ne vor fi daruite trupuri noi in care vom continua sa ne bucuram vesnic alaturi de Marele Constructor.

si cei ce nu zidesc acum se vor intilni. Gindeste-te la iad. Acolo vor sta impreuna toti aceia care s-au specializat sa se demoleze unii pe altii; toti aceia care au fost mindri, batjocoritori, egoisti si fara mila. Nu-i de mirare ca Scriptura ne spune ca acolo va fi : “Plinsul si scrisnirea dintilor”. Iadul va fi iad si pentru faptul ca cei de acolo vor continua sa se chinuiasca unii pe altii. Cei dedati distrugerii vor fi dati la rindul lor pe mina Distrugatorului si vor fi chinuiti pentru vesnicie.

stiind toate acestea, eu am ales sa fiu unul care zideste. Este mult mai datator de fericire acum si va fi mult mai datator de rasplata in vesnicie. Prin puterea lui Dumnezeu si prin Duhul Sfint, cauta si tu sa-i zidesti pe ceilalti. Intra in rindul zidarilor! Ei sint poporul Celui ce zideste.

Gindeste-te bine la un lucru: ce ar fi Biserica ta, daca toti ar lua in serios lucrarea de zidire? Ce-ar fi daca ne-am face toti datoria? Nu-i asa ca ar fi o Biserica neobisnuita? Priveste la aceasta intrebare ca la o provocare sfinta. Fa din lucrarea de zidire chemarea ta numarul unu.

 

Advertisements